Efecte perturbatoare in apreciere
Dintre efectele perturbatoare ce actioneaza asupra capacitatii de evaluare a profesorului cele care produc cele mai pregnante devierii sunt:
- ecuatia personala a profesorului si
- efectul Pygmalion
Ecuaţia personală a examinatorului. Fiecare cadru didactic îşi structurează criterii proprii de apreciere. Unii profesori sunt mai generoşi, uzitând valorile de „sus” ale scării valorice, alţii sunt mai exigenţi, exploatând cu precădere valori intermediare sau de „jos”. O serie de profesori folosesc nota în chip de încurajare, de stimulare a elevului, alţii recurg la note pentru a măsura obiectiv sau chiar pentru a constrânge elevul în a depune un efort suplimentar. Unii apreciază mai mult originalitatea soluţiilor, alţii conformitatea cu informaţiile predate. O trăsătură aparte a efectului discutat este exigenţa diferită pe care o manifestă examinatorii. Diferenţele se pot evidenţia atât la acelaşi examinator, pe parcursul anului de învăţământ, sau între evaluatorii de la şcoli diferite.
Ecuaţia personală a examinatorului. Fiecare cadru didactic îşi structurează criterii proprii de apreciere. Unii profesori sunt mai generoşi, uzitând valorile de „sus” ale scării valorice, alţii sunt mai exigenţi, exploatând cu precădere valori intermediare sau de „jos”. O serie de profesori folosesc nota în chip de încurajare, de stimulare a elevului, alţii recurg la note pentru a măsura obiectiv sau chiar pentru a constrânge elevul în a depune un efort suplimentar. Unii apreciază mai mult originalitatea soluţiilor, alţii conformitatea cu informaţiile predate. O trăsătură aparte a efectului discutat este exigenţa diferită pe care o manifestă examinatorii. Diferenţele se pot evidenţia atât la acelaşi examinator, pe parcursul anului de învăţământ, sau între evaluatorii de la şcoli diferite.
Efectul Pygmalion sau efectul oedipian. Aprecierea rezultatelor obţinute de un elev este influenţată de părerea pe care profesorul şi-a format-o despre capacităţile acestuia, părere care a devenit relativ fixă. Într-un fel, ca şi în mitologia greacă, ideile şi opiniile evaluatorului determină apariţia fenomenului. Profeţiile, odată emise, au şanse mari să se autoîmplinească.
Orice profesor îşi formează despre elevii săi anumite impresii în legătură cu posibilităţile acestora. Până la urmă, aceste păreri vor influenţa, inconştient sau nu, comportamentul şi randamentele elevilor. Încrederea în posibilităţile elevilor şi convingerea manifestă că sunt capabili de reuşite reprezintă modalităţi de diminuare sau de anihilare a consecintelor acestui efect.
Orice profesor îşi formează despre elevii săi anumite impresii în legătură cu posibilităţile acestora. Până la urmă, aceste păreri vor influenţa, inconştient sau nu, comportamentul şi randamentele elevilor. Încrederea în posibilităţile elevilor şi convingerea manifestă că sunt capabili de reuşite reprezintă modalităţi de diminuare sau de anihilare a consecintelor acestui efect.
Actiunea combinata a celor doua categorii de efecte perturbatoare produc cele mai regretabile erori in aprecierea activitatii elevilor.
Omul, ca individ, reprezinta o entitate structurala si morfologica extrem de complex organizata. Prin urmare este relativ impropriu si nerealist sa se considere ca doar un singur efect perturbator in apreciere poate detine o pondere majoritara. Intricarea indisolubila a aspectelor multiple ale personalitatii evaluatorului cu parerea personala pe care si a construit o profesorul vis a vis de capacitatile de lucru ale unei anumit elev determina o complicare sporita a ecuatiei de evaluare.
In plus, trasaturile de personalitate ale profesorului se pot altera ocazional in functie de dispozitia sa momentana sau in concordanta cu evenimentele de viata survenite in parcursul sau biografic. Desi manualele de pedagogie nu mentioneaza aceste aspecte, este nerealist sa le disconsideram. Profesorul, oricat de adaptat este rolului sau profesional, nu se poate desprinde de latura sa umana. Necazurile si bucuriile vietii sale familiale il insotesc si pe durata orelor de curs. O tristete apasatoare, cu tenta depresiva amprenteaza si maniera sa de evaluare a elevilor sau chiar modul de a privi tanarul. Il deranjeaza orice explozie de bucurie sau o remarca nevinovata, un ras mai zgomotos parandu I se nedrept, raportat la situatia sa dramatica. Reactia sa, perfect adaptata incarcaturii sale sufletesti va fi de a sanctiona drastic acel perturbator acustic. Uneori tendinta de depreciere se poate propaga corespunzator si la un nivel mai insidios, respectiv cel al modului general de raportare la elevul respectiv, de apreciere a perfomantei sale. Este recunoscut faptul ca fiecare eveniment de viata la care participa doua personalitati va genera restructurari masive pe toate planurile de referinta. Fiecare noua intamplare va adauga o nota spefica a asupra modului de raportare aunei persoane vis a vis de celalalt individ. O situatie cu final fericit, imbibat de endorfine, va contoriza o reactie posibila de genul: “ uite ca elevul X este totusi interesat de materie, isi da silinta”, in timp ce o intamplare cu nuante agresive poate determina o revizuire in sens negativ a pareri create asupra unui elev.
O influenta considerabila asupra fenomenului de evaluare a prestatiei unui elev il au si injoctiunile parentale constituite in Supraeul cadrului didactic. Interdictiile timpurii inoculate de genitorii profesorului alcatuiesc un fond restrictiv ce se converteste odata cu scurgerea timpului in autocriticism. Standardele perfectioniste autoimpuse vor fi proiectate si asupra tinerilor aflati in procesul educativ. Astfel, propriile modele de apreciere introiectate de profesor vor influenta maniera sa de evaluare.
Acest efect are remanente devalorizatoare si la nivelul modalitatii de formare a parerii generale asupra unui elev. Daca prototipul sau de estimare a caracterului sau manierei de evolutie a unui tanar este inaltat la cote extrem de ridicate, reflexiile sale se vor dezvolta in concordanta cu opiniile sale criticiste. Nimeni nu se va dovedi suficient de bun pentru a fi admirat sau macar incurajat, eventual nici un elev nu va merita nota maxima. Toate stradaniile copiilor vor fi privite printr o lupa reductionista, cu un ochi care nu va observa decat micile imperfectiuni.
Credintele si convingerile cadrului didactic despre cum ar trebui sa se prezinte o lucrare sau despre cum ar putea sa se exprime un elev functioneaza ca niste filtre perturbatoare ale perceptiei distorsionand raspunsurile furnizate de un anume tanar cursant. Uneori o opinie indrazneata sau extravaganta in sens pozitiv, tineresc poate fi interpretata drept impertinenta de catre rigiditatea functionala a cognitivului adult. De aceea este recomandabil ca un profesor sa si pastreze intacta flexibilitatea mentala, nu doar pentru a accepta idei inedite, dar si pentru a incuraja creativitatea debordanta atat de specifica varstei adolescentine. Daca profesorul interpreteaza un punct de vedere drept jignire adusa persoanei sale, acest fapt se va rasfrange inevitabil si asupra procesului evaluativ, cu reverberatii negative la adresa emitatorului.
Un elev cu un coeficient de inteligenta situat in cuadrantul superior al curbei lui Gauss, ar putea prin interogatiile ridicate sa puna in dificultate cadrul didactic. Acesta, gasindu se in postura sa recunoasca ca elevul il depaseste ar putea dezvolta, prin interventia orgoliului propriu, reactii improprii, ce s-ar rasfrange inevitabil asupra procesului evaluativ.
Cele doua efecte perturbatoare, respectiv ecuatia personala a profesorului si efectul Pygmalion se impletesc indestructibil in procesul de apreciere a prestatiei unui elev. Mintea umana construieste permanent cadre de referinta in tentativa sa de a organiza spatiul in care isi desfasoara activitatea. A emite presupuneri referitoare la capacitatile mentale ale unui tanar, a extrage concluzii bazate doar pe schimburi de pareri limitate la sala de clasa sau a incadra temperamental sau atitudinal un elev prin cateva scene interactionale denota inca o sursa de eroare furnizata de insusi tiparul fuctional al creierului omenesc. Inconstient, profesorul va considera ca aprecierile sale sunt indreptatite sau juste, conforme cu munca depusa de elev, fara sa sesizeze propriile sale carente.
E posibil ca bucuria interactiunii cu elevii sa se metamorfozeze in sursa de eroare a evaluarii. In dorinta de a incuraja prestatia tineriilor aflati in crestere mentala si educativa, profesorul sa le acorde note mari fara discriminare. Acest fapt se converteste in omogenizare cu repercursiuni la nivelul motivatiei elevilor. Cel care depun efort vor fi dezamagiti ca au obtinut acelasi calificativ cu altii colegi care nu s au straduit foarte tare. Urmarea va fi o scadere drastica a interesului pentru materia respectiva.
In concluzie, actul de predare si evaluare necesita o verificare atenta a modalitatilor intrebuintate, o revizuire constienta a credintelor si standardelor introiectate, a tiparelor de interactiune cu elevii cu personalitati maleabile si in formare, precum si o flexibilizare continua a mentalului si comportamentului profesorului. Munca in ansamblu a unui cadru didactic devotat se cere a deveni un esantion de umanitate intricat cu propria straduinta permanenta spre elevare spirituala si profesionala.
