Liberul arbitru

Ce este liberul arbitru? Reprezintă un dar de la Dumnezeu pentru noi oamenii, acela de la opera alegeri pe parcusul vieţii noastre. Există voci sumbre şi pesimiste care susţin că existenţa entităţilor umane este absolut determinată şi că noi nu putem face nimic pentru a ne schimba destinul. Cercetările şi concluziilor lor se bazează pe fapte observabile şi înregistrabile, doar că esenţa extrasă este distorsionată. Ce vreau să afirm cu aceasta? Să explic: Există într-adevăr anumite momente în care nu avem nici o posibilitate de a alege direcţia de navigaţie a cursului vieţii noastre. Acestea sunt denumite “puncte de destin zero” sau este ceea ce popular se cheamă “fatalitate”. Aceste puncte ne sunt impuse de voinţe de depăşesc capacitatea nostra de alegere sau opţiunile noastre curente, conştiente. Unele ne sunt dictate, exclusiv pentru beneficiul nsotru evolutiv, altele sunt aşa zise “pedepse”, care îşi propun să ne facă să parcurgem experienţa unei dureri profunde şi uneori îndelungată, însă scopul este corectiv şi evident tot în folosul nostru. Nimic din ce trăim pe pământ nu este o sanctiune aplicată de un Dumnezeu răuvoitor sau supărat, ci doar constituie lecţii de viaţă, din care noi să extragem concluzii utile. În fapt, orice întâmplare măruntă se poate dovedi ulterior o lecţie existenţială, cu condiţia ca noi să lăsăm la o parte prejudecăţile, orgoliile sau inconstiinta pură şi să ne mobilizăm în vederea extragerii unei concluzii viabile sau măcar să desluşim scopul ascuns al întâmplării. O practică utilă ar fi ceva în genul următoarei întrebări: “ În ce scop trăiesc eu experienţa aceasta?” . Aşteaptă cu mintea liniştită şi vezi ce se iveşte în gând! În funcţie de nivelul de conştiinţă la care ne desfăşurăm existenţa, gradul nostru de decizie sporeşte proporţional. De la o anumită etapă, putem hotărâ dacă trăim o anume experienţă sau nu, putem opta pentru creşterea nivelului de conştiinţă sau experimeta în continuare lecţiile corespunzătoare nivelului actual. Vocile care susţin cu tărie că viaţa este doar destin impus din afară au extras concluzia aceasta ţinând cont numai de punctele de fatalitate zero din viaţa unui individ. Anxietatea sau pesimismul clocotind în interiorul lor au completat opera. A alege să vezi exclusiv părţile negative ale existenţei se datorează unor erori frecvente de gândire, denumite în psihologie percepţia selectivă – tendinţa de a percepe selectiv anumite idei ce convin mai mult şi eroarea negativităţii – tendinţa de a da mai multă atenţie şi de a da mai multă greutate experienţelor negative decât celor pozitive. În viziunea mea actuală, există de multe ori opţiunea de a ne alege parcursul vieţii, în funcţie de temele de viaţă care ne au fost atribuite sau în funcţi de opţiunile noastre conexe lecţiilor de viaţă pe care dorim să le experimentăm în continuare. Un punct de cotitură în viaţa fiecăruia, care determină o modificare dramatică a nivelului liberului arbitru îl reprezintă constietizarea faptului esenţial, că noi am venit aici, pe pământ, ca să învăţăm, să experimentăm, să ne augumentam nivelul de contiinta. Acesta reprezintă cel mai important aspect al existenţei. Tot ce întreprindem în fiecare zi, orice spunem în orice minut, fiecare plan de viitor are conexiune, într-un fel sau altul, cu acest ţel suprem. Cineva mă întreba deunăzi, dacă “să se streseze în legătură cu ziua de mâine”?! Dr. Alexander Loyd afirma că stresul constituie factorul vital, care se aşează la temelia oricărei boli fizice. Având în vedere cercetările solide şi prestigioase menţionate de el şi care stăteau la baza concluziilor menţionate de doctorul Loyd, consider că îngrijorarea nu foloseşte la nimic. Rezultatul va fi o suprasolicitare a sistemului nervos cu consecinţe dezastroase asupra stării de sănătate a organismului. Daca aveti intrebari referitoare la acest articol sau experimentati dileme proprii, va invit sa-mi scrieti pe adresa de mail: ruxandra13l@yahoo.com

Portrete temperamentale

1. Colericul – energie tumultoasă, pe care o cheltuieşte neeconomic. A lăsat un proiect pe ultima zi şi a stat până la patru dimineaţa să-l finiseze, iar a doua zi a venit doar să predea proiectul, plecând de la celelalte ore. - persoană foarte activă – exemplu : frecventează şcoala, dar are şi o slujbă. - inegal în manifestări - oscilează între entuziastm şi deznădejde, între încredere exagerată în sine şi descurajare, exemplu : nu i-a fost frică să meargă la două noaptea la farmacie, dar a intrat în panică când a trebuit să folosească pentru întâia dată maşina de spălat. - mişcări prea intense şi neritmice. La o susţinere a unei recenzii, gesticulaţia era foarte bogată, cu mişcări ample. - emoţii puternice, sentimente arzătoare (dar inegale) . În cazul unei controverse cu prietenii se implică din punct de vedere emoţional, integral, puternic. - stările afective se succed cu rapiditate şi se pot citi pe faţa lui expresiile. După un conflict cu o colegă in care gesticulase amplu, tipase si se inrosise de furie, s-a comportat ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. - se poate mobiliza la maximum în acţiuni de durată. - angajare rapidă în sarcină,( adaptare rapidă la o nouă activitate). Profesorul a cerut microfonul şi el s-a oferit imediat să-l aducă. - stabileşte repede relaţii cu alţii, are mulţi prieteni. - sunt nerăbdători: a cerut un curs de la cineva şi persoana l-a rugat să aştepte să termin de completat o fisa, dar nu a avut răbdare şi s-a adresat altcuiva. - tulburat de succes şi eşecuri, dar având tendinţa de a uita eşecurile şi a exagera succesele. Ex: Desi a obţinut permisul de conducere după a treia încercare, chiar si la trei luni după eveniment inca mai povestea de triumful ei, uitând că a eşuat de două ori, înainte. - se simte bine în atenţia grupului, este lider, are iniţiative: exemplu, când povesteşte ceva îi place ca ceilalţi să îl asculte şi să îl admire. - persoane primare –legaţi de prezent, ecou afectiv slab. - mereu neliniştit şi agitat. Chiar dacă se află la examen, la ore, la Mc Donalds doreşte ca activitatea să se termine cât mai rapid. - vorbire rapidă, cu debit verbal mare,- fapt constatat în multe ocazii - extravertit – fire deschisă, optimistă. Când a călătorit cu trenul a povestit cu nonşalanţă despre sine, amanunte oarecum intime, unor necunoscuti. - câmp de atenţie larg, dar relativ superficial – reţine multe fizionomii, dar nu si detalii ale acestora. -intolerant la frustaţii – exemplu- când doreşte îngheţată trebuie să o obţină repede. 2. Sangvinicul - mobilitate mare – schimbă activităţile foarte des deoarece simte permanent nevoia de ceva nou. - tendinţa de a se angaja în prea multe treburi, de a fi superficial - vorbire rapidă, puternică, clară, cu gesturi şi mimică expresivă - trăiri afective intense, dar într-un ritm egal: (la el nu se întălnesc evoluţiile contradictorii ale colericului). Pe cât de rapid se entuziastmează pe atât de rapid revine la nivel obişnuit, echilibrat, nu depresiv, astenic - rezistă la activităţi intense, de durată şi chiar monotone. – se angajează rapid într-o activitate, fire activă. - adoarme repede şi se trezeşte uşor. - adaptare uşoară la activităţi, situaţii noi, adaptabilitate promptă şi economicoasă. - dincolo de vioiciune şi exuberanţa de suprafaţă, se calcul şi stăpânire de sine. - este agreat de grup şi devine lider afectiv, datorită firii deschise, comunicative, optimismului, bunei dispoziţii constante. - persoane primare – legaţi de prezent, ecoul afectiv slab. - tendinţă spre bună dispoziţie permanentă. - extravertit, comunicativ,sociabil, fire optimistă, se simte bine în grup. - din cauza mobilităţii prea accentuate, atenţia şi interesele tind să se disperseze şi face dificilă fixarea scopurilor şi consolidarea intereselor. - toleranţă la frustraţii – exemplu : chiar dacă îi este foame, amână satisfacerea trebuinţei până la finalizarea sarcinii. - obiectiv faţă de sine. 3. Flegmaticul. - om lent în tot ceea ce face şi neobişnuit de calm. El nu are reacţii bruşte şi rapide, pare indiferent, nu-şi iese din fire decât arareori . Exemplu: îşi păstrează echilibrul emoţional la examen, sau în timpul desfăşurării unor controverse cu prietenii. -reacţionează greu, cu întârziere la o solicitare. - calmul imperturbabil este întrerupt ocazional de izbucniri surprinzătoare. - trăre intensă a succesului (eşecului) şi persistenţa lor pe durată mare de timp (persoane secundare) exemplu - capabil de sentimente durabile şi profunde, dar expresivitatea emoţională este redusă –exemplu:- are o relaţie îndelungată cu prietenul ei (cu greu poţi citi pe faţa lui ceea ce simte). -se angajează greu într-o activitate nouă, are nevoie de timp pentru a se obişnui cu idea, exemplu: a durat mult timp până să se ducă la bibliotecă să adune material. - odată intrat în activitate, o duce la bun sfârşit şi se angajează cu toată energia, dar din acest moment lucrează hotărât, constant până la finalizare exemplu :epu cu restanţa. - comunică dificil cu alţii, are prietenii puţine, dar durabile, exemplu : dacă nu iniţiază alţii contactul, ea nu se duce la ei să vorbească. - trecere greu de la o activitate la alta , este înclinat spre rutină, exemplu: dacă citeşte o carte se implică profund şi îi este difiil să (inerţie) renunţe la ea şi să înceapă altă activitate. - este calm - secundar, ataşat de trecut, ecou afectiv persistent. - leagă cu greu prietenii, dar odată închegate sunt statornice. - vorbeşte rar, cu mari pauze, fără expresivitate (chiar şi când povesteşte o întâmplare importantă din viaţa ei, şi palpitantă). Nu îşi exteriorizează expansiv sentimentele, trăirile şi nu gesticulează aproape deloc, în multe ocazii. - intoleranţă la frustraţii – vezi exemplul de coleric – îngheţata. - are o atitudine relativ obiectivă faţă de sine, nu doreşte să fie lider. - introvertit –nu-i place să fie în atenţia altora, se simte bine singur (exemplu: nu agrează prezentările în faţa grupei). 4. Melancolicul. - disponibilităţi energetice reduse,este puţin rezistent la eforturi îdelungate şi de aceea, în condiţii de suprasolicitare se epuizează rapid . Exemplu: - la sfârşitul perioadei de sesiune este epuizat . - mişcările pot fi adecvate la viteză şi ritmicitate, dar sunt mult mai slabe decât se cere - emoţii puternice, dar pe care le exprimă foarte greu. - slabă expresivitate exemplu: reîntâlnirea cu o veche prietenă a generat o amplă manifestare emoţională interioară, dar puţin transparentă în exterior. - comunică greu cu alţii, - dacă nu iniţiază altcineva conversaţia rămâne tăcut. - intensitate scăzută a vocii şi de aceea pierde şi expresivitatea - gesturile sunt foarte reduse, exemplu:- cu ocazia susţinerii referatului în cadrul seminarului a fost îndemnat de colegi să vorbească mai tare. - se angajează greu în activitate, pentru că va duce la bun sfârşit activitatea. (vezi la flegmatic) - trece greu de la o activitate la alta, pentru că are nevoie de timp pentru refacerea forţelor. - trece greu la o activitate nouă, pentru că nu are încredere în forţele proprii (exempu – flegmatic) - persoană secundară ,- ataşat de trecut, ecou afectiv persistent –exemplu: -îşi aminteşte cu plăcere de colegii din gimnaziu. - trăieşte interior, mai ales insuccesul şi apoi îl influenţează multă vreme (secundar). - succesul îl trăieşte cu neîncredere - introvertit – fire închisă, dispoziţie tristă, are prieteni puţini, se simte bine singur. - tinde să se subaprecieze (la psihologie exemplu, credea că nu a luat examenul şi a luat nouă) - nu-i place să fie în atenţia celorlalţi,- pentru că nu are încredere că va satisface aşteptările (evită să ia cuvântul în cadrul adunărilor formale).