Furia

Furia este acel sentiment care ne semnalizează faptul că o nevoie a noastră nu este împlinită sau o limită personală este încălcată. Apariţia furiei propagă energia necesară pentru ca noi să rezolvăm problema. Dacă, de exemplu, cineva spune sau face ceva ce nu este acceptabil pentru noi, furia este sentimentul care ne semnalizează problema. Ca în orice alt aspect al personalităţii umane, şi aici intervin diferenţe de la un individ la altul. Ceea ce pentru un membru al societăţii pare tolerabil, pe altul îl înfurie la maxim. De asemenea, variază intensitatea fenomenului. Psihologii de renume afirmă în unanimitate că ceea ce ne enervează la alţii, reprezintă părţi ale structurii nostre, pe care însă nu le acceptăm la propria persoană, nici măcar nu le observăm la noi, ci le sesizăm doar la ceilalţi. Aşa, spre exemplu, pe George îl irită hainele împrăştiate de soţia lui. O critică de câte ori vede rochii sau ciorapi aruncaţi neglijent în dormitorul conjugal. Însă George nu înregistrează faptul că şi el, când iese de sub duş, lasă prosopul pe scaunul din hol, iar cămaşa şi şosetele stau căzute lângă vasul de toaletă. El se consideră o persoană organizată şi ordonată fiindcă niciodată pe biroul său de lucru nu există hârtii neclasate. În această ordine, natura ne semnalează o problemă personală. Eşuăm să sesizăm propria trăsătură de caracter neadecvată integrării în societate. Pentru a ne facilita bună coabitare, universul ne pune faţă în faţă cu un instrument util (partenerul de inetractiune) pentru ca noi să izbutim totuşi să observăm şi să ne depăşim limitele comportamentale. Tot furia este aceea care ne ajută să depăşim barierele propriei inerţii şi să reacţionăm faţă de acea persoană ce a păşit neinvitată pe teritoriul nostru (adică ne-a atacat într-un punct vulnerabil). Mai departe, suntem responsabili de a exprima furia într-un mod socialmente necesar, adică de a face cunoscut celuilalt ce nu este satisfăcător pentru noi şi ce avem nevoie. Acel val de energie caldă, ce însoţeşte furia ne permite să părăsim pasivitatea inerentă şi să dobândim puterea de a ne exprima în exterior, neplăcerea. Toate manifestările non-verbale, fiziologice (înroşirea feţei, accelerarea ritmului respirator, augumentarea frecvenţei cardiace, tensionarea musculaturii striate, mărirea reacţiei galvanice a pielii, etc ) caracteristice furiei sunt reacţii ale organismului care susţin fizic acele componente necesare creşterii nivelului energetic. Dat fiind că nu trăim într-o lume ideală, este important să fim deschişi la negociere şi să convenim cu noi înşine, că nu putem obţine întotdeauna tot ce dorim. Deşi ne înfuriem (adică utilizăm părţile benfice ale mâniei), deşi exprimăm furia într-o manieră acceptabilă, este totuşi posibil să înregistrăm un eşec. Este esenţial să deprindem arta de a face compromisuri tolerabile şi reciproc avantajoase. Putem exprima mânia într-un mod ok, asertiv (spunând ce nu este convenabil pentru noi şi care sunt punctele inacceptabile, care sunt trebuinţele noastre ce rămân neacoperite) sau într-un mod non-ok, agresiv (verbal sau fizic). Mai rezidă şi varianta periculoasă pentru sănătatea trupului, de a alege să nu exprimăm furia, caz în care ea va fi somatizata şi convertită de organism în boli cardiovasculare. Adesea furia este confundată cu agresivitatea, însă raportul dintre ele este de genul parte-întreg. Mânia reprezintă doar a fracţiune a agresivităţii (considerată ca un întreg). Sub umbrelă mai largă a agresivităţii, se pot adăposti critica, agresivitatea pasivă, invidia, umorul acid (o formă sublimată a agresivităţii).