miercuri, 29 ianuarie 2014

Ce ne indeamna sa ne comparam permanent cu altii?

In societatea actuala, comparatia apare atotputernica. Uita-te la Stefanel ce cuminte e! spune o mamica. Tu de ce nu poti fii ca el??!!" Si uite asa s-a insinuat alteritatea, distorsionarea personalitatii inca din frageda copilarie. Ce intelege copilul din cererea mamei? Ca asa cum este el nu e in ordine, ca daca vrea sa pastreze dragostea parintelui (adica in traducere a zeului care are grija de nevoile lui, datorita caruia el supravietuieste) trebuie sa devina la fel ca Stefanel, cuminte, adica ALTFEL decat este el. Si ce mai traduce copilul? Ca daca doreste sa afle cum ar TREBUI sa fie, ca sa " fie in regula" e necesar sa recurga la comparatia cu un altul. Intrebarea esentiala este: de ce trebuie sa si modifice copilul felul de afi? Pentru a corespunde dorintelor mamei, adica unui anume model de gandire, de structura de personalitate, de viziune asupra lumii. Ca si cum judecata sau felul de a fi al copilului ar fi gresit, nu doar jucaus. Acesta e doar un exemplu. Insa daca urmarim cu atentie sporita, observam ca acest scenariu se perpetueaza cu indaratnicie de a lungul intregii istorii de viata a omului. Nu doar in familie, ci pretutindeni, la servici, la scoala, la cinematograf, oriunde exista alte suflete. Putem riposta cu acuratete, spunandu ne ca un copil nu poseda capacitatile necesare pentru a filtra informatia si a deduce esentialul. Adica la o varsta atat de frageda nu are inca fixate repere interioare. De acord! Insa de ce se propaga aceeasi situatie si la varsta maturitatii? De ce continuam sa ne comparam cu cei din jur? Din nesiguranta, din frica, din cauza unei stime de sine scazute. Incercand sa creem uniformitate, conformism atent distribuit riscam sa distrugem potentialul de dezvoltare detinut de fiecare individ, fiindca fiecare dintre noi este unic in felul lui. "Cand imiti pe altii, inteligenta moare", afirma Osho si cred ca are dreptate. "Copiind pe altii, inteligenta se sinucide. Cum sa vezi cu ochii imprumutati de la altii?" mai predica Osho. Nimeni nu stie mai bine decat tine ce ti se potriveste sau cum sa-ti traiesti viata. Nu e nevoie sa te uiti la vecina de peste drum ca sa observi ca un taior se aseaza mai frumos pe talia ta decat un pullover marimea XXL. Tot ce-ti trebuie e o oglinda si un calup de bun simt. Indrazneste sa fii tu insuti si vei fi recompensat!

Cum se converteste iubirea in ura, in cadrul relatiilor de cuplu?

Patrundem in relatiile parteneriale romantice cu aspiratii, iluzii, sperante, dar si cu viziuni diferite asupra ceea ce gandim noi ca ar trebui sa fie o relatie intima. Detinem sfaturi de la mama, bunica, am urmarit modelul parental de interactiune si am extras de acolo concluzii proprii. In alte cazuri mai rafinate, viitorii insuratei au citit carti practica de autoinvatare sau au parcurs cu incredere seminarii psihologice cu teme conexe. In orice caz fiecare pleaca cu speranta ca lucrurile or sa decurga pasnic, senin si ca acele oribilitati auzite prin vecini, batai, certuri , injuraturi si alte “grozavii” nu li se pot intampla lor….pentru simplul fapt ca se iubesc. Ca si cum milioanele de inaintasi nu se iubeau. Insa cumva fiecare cuplu nou inchegat se leaga cu iluzia si speranta ca in “cazul lor lucrurile vor decurge altfel, ca ei se vor intelege, se vor respecta si iubi pana la adanci batranete”. Ce intervine de strica planurile initiale?  Mentalitati diferite, inoculate in familiile de origine ale insurateilor. Un exemplu banal l-ar constitui ora mesei: in familia ei, se manca intotdeauna la ora 14, avand intreaga familie adunata in jur, in timp ce el este obisnuit ca fiecare membru al familie sa se hraneasca dupa voie, fara sa-i astepte pe ceilalti. Daca fiecare va proceda dupa obiceiul impamantenit in familia de origine, vor iesi curand scantei si se vor aduna resentimente  Lipsa de maturitate – maturitatea gandirii nu are, neaparat, legatura directa cu varsta, ci mai degraba cu experientele de viata traite si asimilate, din care au fost extrase invataturi, concluzii valide sau lectii profitabile  Flexibilitatea gandurii – se refera la intelegerea faptului ca noi oamenii suntem complet diferiti unii de altii, ca avem structuri de personalitate variate cu trasaturi proprii, dorinte si aspiratii categoric diferite. Toleranta ar trebui predata ca materie esentiala in scoala  Probleme de comunicare – adesea femeia spune ceva, iar barbatul intelege altceva. Acest fapt se intampla, nu din rea vointa, ci pentru ca fiecare dintre celel doua sexe sunt echipate cu filtre perceptive diferite.  Nestiinta de a sustine afectiv partenerul – barbatii au nevoie de un anumit suport emotional (respectiv de respect, admiratie), iar femeile de un lat tip de suport afectiv (de a fi ascultata, protejata). Problema care intervine adesea este aceea ce fiecare dintre parteneri ofera acel fel de suport de care stie ca ar avea el nevoie in momente existentiale dramatice, iar receptorul se ocnsidera neinteles, neiubit.  Neimpartasirea emotiilor pe masura ce ele apar – lipsa intimitatii afective creeaza grave dezechilibre in cuplu, prin acumularea resentimentelor. Acestea blocheaza efectiv curgerea naturala a iubirii si converteste dragostea in ura.  Neacordarea de respect partenerului – in nenumarate cazuri intimitatea este prost inteleasa ca libertatea de a ne varsa nervii, frustrarea sau nefericirea pe partener (ca tot e acolo la indemana). Critica, cicaleala (specifice in special femeilor) sau (controlul, posesivitatea) caracteristice in special barbatilor, deterioreaza increderea reciproca, erodeaza comunicarea libera, stopeaza acordarea de atentie si dragalasenie.