Ce credem despre noi nu se potriveşte cu cine suntem cu adevărat!

Pe lângă magazinul Mega Image de lângă mine staţionează frecvent câteva ţigănci cu copii în braţe. Îşi petrec timpul cerşind. M-au abordat şi pe mine, dar eu, deşi nu mă consideram xenofobă, le ignoram cu succes pretenţiile. Credinţa mea era că eu nu dispreţuiesc alte naţionalităţi (în speţă, ţiganii), dar conduita meu vădea altceva. Rezida în psihicul meu ideea că dacă le dădeam bani, vor arbora un comportament familiar cu mine. Îmi era teamă că s-ar putea să ne vadă cineva şi să considere că „suntem prietene”. Ieri s-a produs inevitabilul. Una dintre ele mi-a zâmbit cu dulcegărie, mi-a aruncat un „bună” foarte prietenesc, ca şi cum am fi fost amice la cataramă. Am înţeles că indiferent cât de mult te fereşti de ceva nu poţi controla apariţia lui. Am mai dedus că e foarte important să privim cu luare aminte nu numai la ceea ce executăm în viaţa curentă, ci şi la afluxul de emoţii ce ne traversează, la congruenţa dintre fapte şi credinţe, la comportamentul nostru în orice situaţie se iveşte la orizont. A ne observa detaşat devine o deviză prioritară pentru a înţelege clar cine suntem cu adevărat şi a ocoli strategiile de învăluire ale egoului nostru. E mult mai profitabil pentru economia noastră psihică, pentru bunăstarea noastră emoţională să ne sesizăm credinţele ce ne manipulează precum un păpuşar, sentimentul de îndreptăţire ce răsare când ne contrazicem cu cineva ori furia care se auto-alimentează din propriile vorbe ruminate la nesfârşit în creier. A ne scutura de suferinţă presupune să vedem în primul rând cât rău ne facem singuri prin vorbele pe care ni le adresăm gratuit, prin elanurile tăiate fără remuşcări, prin limitările rigide pe care ni le autoimpunem. În sprijinul celor de mai sus vă voi povesti despre cercetările spectaculoase ale prof. Emoto Masaro. El a plasat picături de apă pură în recipiente şi le-a „tratat” cu simple cuvinte precum iubire, mulţumesc, te urăsc, etc. Apoi apa a fost îngheţată. Picăturile care au suportat vorbe frumoase au construit cristale de o rară frumuseţe, în timp ce cele cărora li s-au adresat cuvinte negative au relevat imagini asemănătoare cu o mlaştină. Pozele rezultate sunt publicate de cercetătorul japonez şi sunt disponibile pe internet. Concluzia: dacă nişte simple picături de apă sunt atât de intim influenţate de enegia cuvintelor, să medităm profund asupra impactului major pe care îl au gândurile emise de noi asupra corpurilor noastre, alcătuite în proporţie de 70% din apă.