Creierul eteric

Conceptul nu-mi aparţine. L-am descoperit în cărţile dr. David Hawkins, însă mi se pare revoluţionar. Celebrul psihiatru spune că „abilitatea de a cunoaşte şi înţelege adevărul e concordantă cu nivelurile conştiinţei”. Sporirea gradientului de conştiinţă determină o modificare a fiziologiei creierului, a modului lui de operare asupra realităţii şi de penetrare a semnificaţiilor. Formula după care creierul procesează informaţiile se metamorfozează simţitor, iar ea e dependentă de câmpurile energetice spirituale ce rezonează cu gândurile individului. Sub nivelul de conştiinţă de 200 predomină răspunsul emoţional. El se petrece înainte ca inteligenţa şi cogniţia să aibă şansa de a-l modifica. „Intelectul devine un instrument al pornirilor animalice şi al obiectivelor egocentriste”. În aceste condiţii oamenii sunt întemniţati de propriile lor reacţii afective şi devine foarte dificil să evadeze din tipar. O provocare zgândăre mânia, frustrarea instant. De la nivelul acesta, „ceilalţi, inclusiv familia şi prietenii sunt văzuţi în principal ca obiecte sau mijloace ale supravieţuirii personale”. Creşterea coeficientului de conştiinţă peste valoarea esenţială de 200 produce schimbări radicale: „percepţia e modificată de inteligenţă, iar însemnătatea generală a evenimentului este contextualizată în conformitate cu nivelul predominant al conştiinţei”. Travaliul constant asupra conştiinţei individuale ne permite să realizăm din ce în ce mai tare cât de mare este însemnătatea celorlalţi din jurul nostru. Treptat, sub influenţa ei benefică înţelegem că şoaptele egoului propriu nu sunt întotdeauna valide, că nu doar noi alcătuim esenţa primordială a universului. De aici rezultă o mai mare putere de discernământ, dar şi discernerea adevărului şi respingerea repetată a falsităţii. Concomitent cu închegarea creierului eteric, o structură pur energetică şi cu sporirea puterii sale penetrante începem să depistăm semnificaţii spirituale ale evnimentelor care ocură în viaţa noastră. Începem să observăm sacralitatea existenţei, să sesizăm că orice ne înconjoară palpită de viaţă şi freamătă cu suflet. Vedem că nimic nu e întâmplător, că piesele unui puzzle gigantic se îmbină superb, perfect, într-o armonie fabuloasă. „Strădania şi intenţia spirituală modifică funcţionalitatea creierului şi fiziologia corpului, stabilind o zonă specifică informaţiilor spirituale în cortexul prefrontal din emisfera cerebrală dreaptă, precum şi în creierul eteric.” David Hawkins adaugă: „mintea superioară include contextul general fiind conştientă de sensurile non-liniare abstracte.” Când această formaţiune eterică se cuibăreşte in spaţiul nostru psihic, el preia preferenţial informaţiile. Circuitul stimulilor se alterează. Trecând mai întâi prin creierul eteric, informaţia este percepută şi decodificată intr-o manieră mai spiritualizată, iar răspunsurile ulterioare se realizează mult mai in acord cu legile divine. Reuşim astfel să ocolim o serie intreagă de erori stupide, nu mai acumulăm karmă negativă şi astfel ne acordăm o libertate interioară fantastică. Interesant este că efortul de sporirea a conştiinţei se uşurează pe măsură ce înaintăm. Cu cât nivelul de conştiinţă cerşte cu atât obstacolele sunt mai uşoare, condiţiile favorizează elevaţia şi viaţa devine din ce in ce mai serenă şi fericită. Eventualele greşeli reziduale, datorate încăpăţânării, a persistenţei aberaţiilor caracteriale sunt puse in scenă prin întâmplări banale, însă semnificaţia lor devine evidentă tocmai datorită repeziciunii cu care se întorc lucrurile. De pildă, dacă azi consideri că te doare coloana şi că ai dreptul să o iei înaintea altei persoane la o coadă (fiindcă motivul tău pare egoului întemeiat şi deci atitudinea justificată), a doua zi când stai la o altă coadă la hipermarket o persoană străină nu ţine cont de tine şi trece in faţă cu nonşalanţă. Apropierea in timp a celor două evenimente suspect de similare, dar aflate in oglindă (in prima eşti agresorul, in a doua victima) te scuteşte de confuzie şi-ţi uşurează sarcina de a realiza care este lecţia divină. Atunci când pricepi că nu ai voie să neglijezi pe altcineva fiindcă tu crezi ai drepturi speciale acest sort de învăţăminte se vor disipa in neant. Toată existenţa noastră întrupată se rezumă numai la avertismente, lecţii şi sfaturi divine. Rămâne la latitudinea noastră să le descifrăm sensul, misterul şi să ni le însuşim temeinic.