Ce lecţii ni se descoperă într-o călătorie în străinătate?

Am poposit la Viena pentru câteva zile. Pleci cu gândul că ţi se amprentează pe retină imagini cu clădiri frumoase, că vei vizita muzee spectaculoase, o altă lume şi civilizaţie, dar primeşti la pachet şi alte bonusuri de natură diferită. Deşi am mai călătorit în străinătate, niciodată până acum nu mi s-au relevat conştientizări de tipul celor pe care urmează să vi le relatez. Devine evident că drăguţul de creier eteric, despre care am povestit într-un articol precedent, funcţionează. Printre lucrurile pe care le am înţeles eu se numără: - într-o ţară străină ţi se disipă statutul. Nu mai eşti avocat, doctor, gunoier, ci doar un simplu, banal trecător. - Atât timp cât posezi bani eşti interesant în ochii comercianţilor, ai hotelierilor. Dacă îţi pierzi avutul te transformă rapid într-un paria, un om fără adăpost. Devii pierdut într-un spaţiu necunoscut, cu o carenţă de prieteni - orice călătorie într-o ţară străină devine un test, un challenge al capacităţilor de adaptare, de solicitare a inteligenţei, a abilităţilor de a te descurca într un mediu complet nefamiliar - chestiunea se complică dacă aterizezi într-o societate în care nu cunoşti limba locală, aşa cum am păţit eu. Habar nu am o boabă de germană şi nici însoţitorii mei nu o vorbeau. Dacă majoritatea austriecilor nu ar fi vorbit engleza ne-am fi lovit de o problemă crucială - posesiunile, atât de valorizate în viaţă sunt extrem de limitate. Trebuie să înveţi să te descurci cu o sumă oarecare de bani şi cu o garderobă succintă. Bogăţia ţi se rezumă la un geamantan. Semeni teribil de bine cu un nomad ori cu un melc ce-şi poartă casa in spinare. - descoperi că depinzi de o suită de articole care îţi construiesc confortul cotidian, dar concomitent înveţi că toate bunurile se convertesc în poveri. Pleci de acasă străduindu-te să-ţi menţii existenţa comodă şi civilizată cu care te-ai obişnuit, apoi când vine vremea căratului bagajelor parcă se insinuează ca o idee grozavă să le abandonezi pe toate în mijlocul drumului. Extrapolând ideea am înţeles că egoul e foarte ataşat de materialitate, că ne flutura opinia că nu poate trăi fără agonisiri, dar că în realitate ne trebuie mult mai puţin decât suntem dispuşi să acceptăm. - frica distorsionează grosolan realitatea. Spaima măreşte obstacolele făcându-le insurmontabile. Înfricoşarea şi obişnuinţa te predispun la ideea că nu te vei descurca, dar când ajungi la faţa locului constaţi că parcă nu e aşa de negru. Totul e nou: sistemul de transport, dar posezi hartă şi există panouri indicatoare, nu ştii anumite reguli, dar poţi întreba, îţi lipsesc date vitale, dar poţi să te informezi anterior de pe net. Întâmpini şi bariere inedite pentru care eşti nevoit să-ţi mobilizezi întrega inteligenţă şi pricepere: Ne-am trezit în aeroport că nu putem utiliza mobilul, deşi aveam roamingul activat. Nu puteam să-i anunţ pe cei de acasă că am ajuns cu bine, nu putem să iau legătura cu gazda (apartamentul rezervat de noi nu includea recepţie non stop şi deci nu puteam intra în posesia cheii). Se desfăşura perspectiva de a dormi pe stradă. Am manipulat telefonul, dar nimic. Am întrebat de reprezentanţa Vodafone şi am aflat cu stupoare că nu există Vodafone în Austria, iar în reţeaua locală telefoanele nu vroiau să se înregistreze. Am fost îndrumaţi spre un shop de telefoane. Acolo vânzătorul s-a străduit să ne convingă că avem neapărată nevoie de o cartelă nouă, de 17 euro şi că acesta e motivul pentru care nu merg mobilele. I-am mulţumit politicos şi ne-am retras. În final, unul dintre telefoane a devenit prietenos şi a binevoit să se înregistreze în reţeaua austriacă. - îţi cimentuiesti eşafodajul încrederii în sine când observi că traversezi situaţii aparent fără ieşire. Citisem pe net despre faimoasele aparate roşii care eliberează tichetele de tren pentru S Bahn 7. Ele fuseseră descrise ca imposibile. Am încercat să le evit cerând biletele necesare de la Biroul de informaţii turistice de unde achiziţionase viena card, un fabulos abonament pentru mijloacele de transport din oraş. Dar vânzătoarea ne-a expediat rapid şi m-am trezit în faţa odiosul şi mult temutului aparat roşu. După mai multe eşuări, un localnic s-a oferit să mă ajute. Dar nu a reuşit nici el şi a plecat. Am rămas descumpănită...dacă nici el nu izbuteşte! Între timp se făcuse coadă, aşa că am cedat locul. Dar am rămas pe aproape şi am privit ce manevre executau ceilalţi. După vreo 10 minute de zgâit mi-a răsărit ideea salvatoare şi am obţinut preţioasele tichete de supliment de tren. M-am bucurat de ele ca de un lingou de aur pur! Şi costau doar 3,40 euro. De aici am înţeles că nu contează neapărat valoarea obiectului, ci mai degrabă cât de bine se mulează el pe trebuinţele tale imediate. - oricât de temeinic te pregăteşti, existenţa înseamnă adaptare, flexibilitate, inteligenţă, întrebuinţarea resurselor care-ţi stau la îndemână şi nu apelul la patternuri rigide străvechi, pe care le-ai tot frecat în trecut - întâmpini circumstanţe în care e benefic să te debarasezi de orgoliu prostesc. Înţelegi că depinzi de bunăvoinţă altora mai mult decât ai constatat vreodată. În mediul de provenienţă există riscul să ajungi să crezi că le stii pe toate, că eşti cel mai grozav. Dar acolo, unde te loveşti de impedimente la aproape orice pas experimentezi smerenia şi arunci toate poliţele stupide ale egoului. - Înveţi să te bucuri de o vorbă în româneşte, pe care acasă o iei drept gratuită. Am intrat într-o patiserie şi habar nu aveam ce conţineau produse expuse. După mai multe comentarii între noi fără ecou, o vânzătoare s-a apropiat şi a început să ne explice în româneşte ce doream să aflăm. - vieţuieşti cu bucuria că in vreme ce toţi ceilalţi se grăbesc spre joburi, tu posezi tot timpul din lume repartizat numai pentru privit, asimilat noutăţi şi gustat bunătăţi particulare, indigene. - funcţionezi pe pilotul automat al turistului: s-au disipat facturi, ţevi de reparat, termene de predare, şefi arţăgoşi. În schimb eşti orientat numai spre frumuseţi, biserici, muzee, clădiri spectaculoase. Am descoperit că procesul conştientizării ne însoţeşte pretutindeni, chiar şi in vacanţă. Vine cu noi la Viena! Depinde numai de fiecare să-l acceseze! În cazul in care întâmpinaţi obstacole ori probleme, dacă simţiţi nevoia unui sfat profesionist, dacă vă tentează o cură de psihoterapie sau de dezvoltare personală vă stau la dispoziţie. Mă puteţi contacta pe adresa de mail ruxandra13l@yahoo.com.