Ce înseamnă şi ce ne oferă creşterea nivelului de conştiinţă?

Un feedback pertinent la adresa articolelor de pe blogul meu, sosit de la un prieten mi-a relevat necesitatea explicării pe îndelete a coeficientului de conştiinţă. Ce relevă această sintagmă? Deşi viziunea materialistă ne îndeamnă să credem că noi suntem entităţi edificate numai din carne, respectiv că ne limităm numai la trupul material pe care-l zărim, ştiinţa spirituală şi multe alte aspecte din viaţa curentă (senzaţia că eşti privit, deşi stai cu spatele, intuiţia, durerea din suflet când vorbeşti pe cineva de rău, strania impresie că ştii că un apropiat te minte, gândul insistent la un cunoscut pentru ca ulterior el să te sune, telepatia, etc) ne obligă să nu mai dosim adevărul, să nu ne mai ascundem după deget şi să vedem că dincolo de organism, mai există ceva. Acel ceva miraculos suntem chiar noi, adică conştiinţa, materialul constituent al spiritului. Cea mai comună atestare a sporirii nivelului de conştiinţă se prezintă sub o subită stare de înţelegere mai profundă a lucrurilor. Ca şi cum deodată eşti mai înţelept şi vezi faptele vieţii într-o lumină complet nouă. Te minunezi singur cum te până atunci nu ai sesizat faptul cu pricina. Ca şi cum ai fi dintr-odată luminat, în legătură cu ceva ce te-a preocupat până atunci! Travaliul cu noi înşine depus pentru conştientizarea aspectelor vieţii noastre ne propulsează pe un palier mai înalt de libertate interioară. Adică? Cad fortăreţele interioare, în sensul că nu ne mai izbim de acel insidios „trebuie interior”, care ne împinge compulsiv spre un unic răspuns la provocările existenţei sau ne îndepărtează cu regret de oportunităţile ivite in cale. Un exemplu banal ar fi următorul: Eşti femeie şi eşti nevoită să participi la un eveniment social colectiv. Majoritatea covârşitoare a doamnelor au încastrată, in programul lor, nevoia de a fi plăcute. Neconştientizată, aceasta rulează silenţios, producând efecte din umbră, obligând fiecare senoră să se machieze, să se îmbrace sexi, să se epileze, să se penseze, etc, chiar dacă trebuie să consume o grămadă de timp, chiar dacă nu are bani, dispoziţia propice. Uneori ea se simte vinovată că nu respectă „regulile de aur”, ignorând faptul că e obosită, că e bolnavă, că ţi-a asumat prea multe obligaţii. Adesea ea vede în privirea soţului sau a prietenelor mustrări sau aşa îşi imaginează. Rezultă un veritabil ritual de înfrumuseţare, desfăşurat compulsiv ori de câte ori iese in oraş. La unele specimene, această trebuinţă se accentuează atât de mult încât nu mai pot nici măcar să stea in casă fără machiaj, indiferent dacă locuieşte singură sau cu prietenul intim. Deci, doamna noastră se examinează din cap până în picioare şi având in vedere proximul eveniment social, unde se vor reuni mulţi colegi de la birou, ea simte pregnant impulsul de a desfăşura întreaga rânduială pomenită mai sus. Imaginea ei de sine va fi fatal afectată dacă nu se aranjează, dacă „nu va fi prezentabilă”. Şi-ar petrece întreaga seară frîmântându-se in legătură cu „ce vor spune ceilalţi despre faptul că ea nu s-a aranjat”, cum va fi criticată şi făcută de ruşine a doua zi la job, etc. În loc să se bucure, să savureze petrecerea, ea se va tortura singură, listând cugete, ce reflectă atacuri la propria persoană. Ce ar putea face pt persoana descrisă mai sus, un proces de sporire a gradientului de conştiinţă? I-ar furniza un arsenal redutabil: ea ar asimila raţional şi afectiv asumpţia că valoarea ei nu derivă din zorzoane, din smulgerea firelor de păr, din piesele de îmbrăcăminte, din pantofii cu toc cui, etc. I-ar acorda mentalului posibilitatea să proclame că reprezintă prejudecaţi opiniile că o femeie nearanjată după ultimile prescripţii ale modei este neglijentă, murdară, că nimeni nu o va plăcea, că va fi respinsă total. Ea îşi va acorda sieşi valoare din curgerea fluxului vieţi prin ea însăşi, prin esenţa ei spirtuală, detaşată de mentalităţi retrograde, de trufie ieftină. I-ar oferi o seară plăcută, lipsită de torturi sterile, derivate din propriul intelect. Doaman noastră ar fi mult mai puţin preocupată de ce crede că spun alţii şi se va concentra asupra parcurgerii unei seri de calitate, bucurându-se de compania altor personalităţi. I-ar răsări ocazia să înveţe despre ea însăşi, să-şi observe comportamentul şi afectele, să facă cunoştinţă cu alţii, să deprinde informaţii folositoare, etc. I-ar da prilejul să-şi verifice limitele, să-şi înregistreze fluctuaţiile de dispoziţie, să vadă in vivo cum intelectul ei derapează în relaţia cu alţii. Odată cu depistarea erorilor vehiculate de mintea condiţionată proprie ne vom reîmputernicii. Un soi de fermitate internă ne va străbate, o stabilitate mentală, un calm şi o pacificare deosebite. Vom ştii cine suntem cu adevărat, care e rostul şi sensul nostru aici pe Pământ, ce merită să fie făcut şi ce e benefic să fie aruncat. Prin înţelegerea profundă a tuturor acestor considerente, prin integrarea lor intimă în raţiunea proprie, femeia din povestea noastră ar căpăta libertatea de a se aranja (dacă are chef, timp, dispoziţie) sau ar alege să se ducă la petrecere aşa cum e şi să se simtă foarte bine cu ea însăşi, fără să se preocupe „de ce vor zice ceilalţi”. Se va distra de minune savurând compania prietenilor, trăind momentul festiv, indiferent de felul cum e îmbrăcată, dacă respectă sau nu convenţiile rigide, dacă e satisfăcut orgoliul egoului ei fiindcă e „bine îmbrăcată”, „în trend”, „la nivel cu celelalte doamne”, etc. În realitate, nimeni nu ştie cu acurateţe ce gândesc ceilalţi în varias circumstanţe, ci numai frământăm propriile noastre idei şi, atâta vreme cât nu ne ridicăm nivelul de conştiinţă le proiectăm asupra celorlaţi. Însă, cum minţile tuturor oamenilor sunt îngemânate, acest fapt preţios se reflectă in postulatul că studiind propria minte o devoalăm şi pe a celorlalţi. Avantajul acestei leme este şi că înţelegându-ne propriul comportament şi acceptându-l cu blândeţe vom ajunge să tolerăm ieşirile in decor ale anturajului şi să le tratăm cu răbdare. Toate fiinţele din jurul nostru caută acelaşi lucruri, chiar dacă ele realizează sau nu acest fapt şi anume: fericirea şi armonia. Unii au impresia că le vor căpăta adunând averi, alţi prin carieră şi acumularea unui număr mare de diplome, alţii tânjesc după mulţi amici, după unicitate şi admiraţie, etc. Fiecare e convins că parcursul lui e mirific şi calea lui e cea mai potrivită. În adevăr însă toţi alergăm după acelaşi obiectiv: fericirea. Bariera care ne separă rezidă în faptul că decelăm mijloacele puse la îndemână prin filtrul minţi condiţionate, care (aşa cum am scris într-un articol mai vechi) habar nu are ce a bun şi ce e rău, nu reuşeşte să separe adevărul de falsitate. Unicul instrument viabil pt separarea grâului de neghină rămâne conştiinţa. Şi atunci nu e firesc şi logic să întrebuinţăm unealta potrivită? Însă conştiinţa, aşa cum se prezintă ea la 78% din populaţie este adormită. Cum să lucrezi eficient dacă dormi? Aşa că e nevoie să ne trezim! Cum facem asta? Primul pas e o graţie a Domnului. Nimeni nu se poate trezi prin el însuşi. E nevoie de ajutor de la Dumnezeu, de un impuls iniţial pogorât precum un har. Frecvent vieţuim cu impresia artizanală că lui Dumnezeu nu –i pasă de noi fiindcă ceea ce speră mintea noastră să obţină nu se potriveşte cu ceea ce ne trebuie cu adevărat pt elevarea nivelului nostru de conştiinţă. Din această nepotrivire aparentă răsare frustrarea, dezamăgirea, depresia, frica. Dar pe măsură ce avansăm in proces, contemplându-ne traseul retrospectiv vom sesiza cu uimire că acel fenomen, catalogat la vremea lui drept „oribil” a fost in esenţă un pas hotărâtor in evoluţia personală, care ne adus un car de bine spiritual. Vestea bună este că dacă citiţi aceste rânduri, dacă simţiţi interes pt ele înseamnă că aţi purces deja pe drum. Acum urmează pasul doi, adică munca cade in sarcina noastră. Avem nevoie de interes, perseverenţă, răbdare, stabilitate. Restul ne vor fi oferite, fiindcă acolo unde se maniefestă cele menţionate, Universul sare să ne ajute. Ceea ce afirm aici nu e vorbă goală, ci experienţă trăită pe viu de mine in ultimii 15 ani. Ce mai ne mai trebuie ca să ne ridficăm nivelul de conştiinţă? Informaţie şi practică din belşug. Informaţia va veni pe păsură ce sunteţi pregătiţi pt ea sau la cerere. Adică, dacă solicitaţi o informaţie, ea va sosi prin mijloace diverse, numai să vă ţineţi mintea deschisă pt receptarea ei. Răspunsul poate îmbrăca multiple forme: o frază citită într-o carte, o vorbă aruncată de un amic, un mesaj de la televizor, o intuiţie proprie ce erupe brusc, etc. În ce constă practica? A fi atent la tine însuţi minut după minut, pt a sesiza: - Cum reacţionezi la diverse situaţii întâlnite de a lungul zilei, - Punându-ţi întrebări de ce reacţionezi in modul in care ai observat că o faci, - Eşti consecvent? Adică oare chiar răspunzi tuturor incidentelor identic? Când replici altfel, de ce faci asta? - Ce te îndeamnă să răspunzi aşa şi nu altfel? De ce nu poţi să te schimbi, deşi ai vrea? Ce te împiedică? - Ce iluzii îţi bântuie mentalul şi te târăsc după ele? - A depista fiorul de viaţă ce palpită în spatele perdelei de fum a corpului fizic - A înregistra constant faptul că existăm. Nu e necesar să vină cineva să ne comunice că trăim. Pur şi simplu ştim! Însă pt a ne ridica gradientul de conştiinţă se pare că trebuie să ne reamintim constant acest fapt grandios. Iniţial munca va părea anevoiasă. O să ai senzaţia că nu poţi ieşi din mâl, că eşti înăclăit, că nu o să răzbaţi niciodată spre lumină. Ai răbdare. Sosesc ajutoare! NU EŞTI SINGUR! A conştientiza plenar că într-adevăr nu eşti singur şi a-l crede până in măduva oaselor e un aset fabulos, ce te va propulsa spre lumină. O să pricepi să in realitate nu ai fost niciodată abandonat, deşi aşa te-ai crezut, că nu eşti separat de Dumnezeu, cu toate că egoul te îndeamă să crezi astfel, că ai împrejur o armată de ajutoare, numai să le accepţi.