Intenţia, un aspect nodal al existenţei umane

Vizionând experimentul cu două fante al fizicianului Thomas Young, pe care-l găsiţi la adresa de mai jos (îl veţi înţelege mult mai bine urmărind video-ul) https://www.youtube.com/watch?v=IxI-3VfnR4E o să descoperim că observatorul modifică comportarea electronilor. Extrapolând fenomenul dedus pe cale ştiinţifică şi reamintindu-ne că întreaga materie e compusă din atomi, care conţin electroni vom concluziona că banalul fapt de a asista la un incident îl schimbă. De ce în prezenţa camerelor de luat vederi, electronii se manifestă într-un fel, iar asistaţi de cercetător, altfel? Ce conţine omul şi un dispozitiv de urmărire, nu? Conştiinţă. Dacă entitatea umană ar fi construită exclusiv din materie (aşa cum prezumă mentalitatea contemporană) oare electronii ar mai fi influenţaţi de prezenţa observatorului uman? Coroborând aceste date cu legităţile spirituale vom pricepe că intenţia determină rezultatul acţiunii. Legea karmică punctează acţiunile umane în funcţie de intenţie şi nu după rezultat. Mai precis, dacă un cetăţean întreprinde un act cu intenţie curată, bună, lui i se va puncta ca acţiune fericită indiferent de rezultatul obţinut. Chiar dacă din punctul de vedere al omului rezultatul pare catastrofal (a murit pisica, prietenul lui cel mai bun s-a supărat, şi-a pierdut jobul, etc) demersul lui va fi cotat drept bun. Totuşi, din experienţa practică am observat cu toţii că adesea că acest postulat (intenţia determină rezultatul) nu se adevereşte mereu. Astfel se ridică întrebarea: Ce ne deturnează materializarea rezultatului? Lipsa credinţei că putem împlini acel lucru. Isus a afirmat în Noul testament că: „Dacă aţi avea credinţă cât o boabă de muştar şi i-aţi porunci muntelui acesta să se prăvălească în mare, aşa ar face”. Şi el nu se referea neapărat la credinţa în Dumnezeu, ci în actul in sine, în capacitatea noastră de a porunci muntelui să se rostogolească în vale. Intenţia combinată cu o credinţă fermă, neclintită în adeverirea rzultatului, în putinţa noastră de a-l realiza e imbatabilă. În acest punct intervine conştiinţa care setează puritatea motivului. Oare nu stric muntele dacă îi poruncesc să se dărâme? De ce aş vrea eu să fac asta? Nu cumva din orgoliu, ca să-mi arăt mie şi lumii întregi cât de puternic sunt? Ce vreau să demonstrez cu aceasta? Dacă motivul lucrează pentru binele (nu cel determinat din mentalităţile şi viziunea egoului) întregii omeniri atunci Universul însuşi va conlucra pentru împlinirea lui. Dacă acel închipuit bine, desemnat de mintea omului, îi face rău lui sau altcuiva, nu se va realiza. Eu sunt un exemplu viu la acest capitol. Mi-am dorit cu ardoare ceva, vreme de 40 de ani şi nu s-a împlinit nici până azi. De ce? Fiindcă nu credeam cu consecvenţă în puterea mea de a îndeplini visul, iar puritate motivului lipsea cu desăvârşire. Credinţa mea în acel proiect fluctua periodic. Erau vremuri în care credem că pot, după care colapsam într-o neagră disperare acompaniată de convingerea că nu pot să fac acel lucru ori că nu-mi trebuie. Întrucât nu înţelegeam toate aceste variabile, a fost un timp în care ajunsesem chiar să-l urăsc pe Dumnezeu fiindcă credeam că El se împotriveşte expectanţei mele, că „are ceva împotriva mea”. Acum pare aberant, dar aşa îşi explică o persoană propria ignoranţă, aruncând responsabilitatea în cârca altora. Observam clar că există mereu ceva puternic care întorcea lucrurile din drum, astfel încât să nu se materializeze aspiraţia mea fierbinte, dar nu vedeam contribuţia mea nefastă la stricarea demersului. Obiecţie: Există o grămadă de oameni care duc la capăt acţiuni determinate de motive sumbre! Totul e tributar nivelului de conştiinţă al fiecăruia. Ceea ce este permis unei entităţi umane cu o conştiinţă identificată complet cu egoul, nu va fi admis uneia a cărei conştiinţe e puţin trează. Persoanele săvârşesc acele acţiuni crezând cu toată fiinţa că ceea ce fac ei e bine. Conştiinţa lor e atât de adormită încât se lasă influenţată complet de părerile egoului. Ignoranţa desăvârşită este atunci când vezi ficţiunea drept adevăr, iei binele drept rău, precum şi reversurile corespunzătoare. În acest punct intervine factorul karmic, care conţine în el blocaje sau oportunităţi, în funcţie de faptele din vieţile precedente. El setează cel mai favorabil moment al realizării. Înţelegem că trebuie să probăm răbdare şi să ne menţinem hotărârea în aceeaşi direcţie. Tot ce ne e folositor vine la noi! Incredibil! Abia acum mi se limpezeşte întregul tablou. Pe măsură ce compun articolul se luminează parcursul meu referitor la doleanţa mea. Deşi intentitatea dorinţei mele s-a diminuat foarte mult, până aproape de extincţie, încă mă bântuie lămurirea lucrurilor. Ca să extrag avantajul maxim din ceea ce am trăit e musai să decriptez sensul experienţei. În această ordine de idei: Am avansat în ceea ce priveşte credinţa, dar încă şchiopăt la nivelul purităţii motivului. Deşi am renunţat la întunericul iniţial conţinut în motiv, totuşi calitatea motivului nu s-a decantat până la nivelul corespunzător elevaţiei conştiinţei mele de azi. Acum sesizez că am şi eu un beneficiu de pe urma articolelor publicate: scriind îmi clarific lucrurile. Deşi eu par să argumentez împotriva intereselor mele (ofer instrumente de auto-ajutoare, ceea ce teoretic îmi va reduce numărul de clienţi) totuşi la nivel spiritual pledez pentru creşterea nivelului de conştiinţă, care este mult mai valoroasă decât banii. Profitul obţinut în urma elevării conştiinţei proprii şi a celei colective îl pot lua cu mine când mor, dar banii nu. E suficient să am din ce trăi, dar las acest aspect în mâinile lui Dumnezeu....care a avut grijă de mine şi până acum. Pot fi contactată pe adresa de mail: ruxandra13l@yahoo.com (întrucât această adresă e o donaţie de la o verişoară, numele menţionat acolo nu are nici o conexiune cu mine).