Violența înseamnă mult mai mult decât bănuim

Ne referim la conceptul de violență crezând că vorbim despre bătaie, crime sau înjurături. Însă nici nu intuim cât de adânc, de intim se insinuează ea in viețile noastre curente. Pt lămuriri voi cita dintr-o carte fabuloasă, Spune Da Existenței, plămădită de Maestrul iluminat Indra. Volumul a apărut la Editura Lila, in 2017. “Înțelege violența: devino apoi non-violent în gândire, vorbire, acțiune. E necesar să înțelegem ce înseamnă cu adevărat violența. Violență înseamnă de fapt orice dizarmonie față de fluxul Universului. Violența este o stare interioară sau în termeni de fizică cuantică, un câmp conținând un spectru întreg de frecvențe dizarmonice. Violența este o stare interioară mai mult sau mai puțin conștientizată, dar care va infiltra, care se va exprima, se va exterioriza în viața fiecăruia. Ea posedă o multitudine de nuanțe, forme, grade de exprimare. Putem vorbi despre o violență exterioară, extriorizată și de una interioară. Violența exterioară este o violență manifestă, manifestată, vizibilă, ușor de recunoscut. Cea interioară este mai greu de depistat. Violența înseamnă snobism, alcoolism, xenofobie, discriminare, atacuri politice, atitudinea de concurență în general, pe toate planurile, lăcomie, scopurile care scuză mijloacele. Toate acestea sunt considerate de societate ca fiind acceptabile. Violența exterioară derivă din cea interioară. Violența exterioară nu poate exista fără o violență interioară. Pt că ea nu are de unde să apară. Trebuie să o creeze cineva, să iasă de undeva. și atunci ca să înțelegem violența, in orice manifestare de a ei trebuie să vorbim de fapt despre violența interioară. Astfel sesizăm că violența este de fapt interioară, și poate rămâne interioară (prin educație, reprimare sau prin neînțelegerea ei) sau se poate exterioriza (fiindcă ea găsește la un moment dat o supapă de evacuare, alte căi de manifestare, inclusive bolile). Violența in sine are diferite grade. Poate fi o violență mare, mică sau medie. Depinde la ce o raportăm. Tot ce ține de violență aparține de fapt egoului. Numai că unele manifestări ale egoului sunt mai subtile, iar altele mai grosolane: înjuri pe cineva în gura mare sau in mintea ta, te arăți public revoltat de o anumită persoană sau te duci cu pușca și o omori, din același motiv însă, cu aceeași justificare enunțată mental sau nu, pentru că tu ai dreptate, pt că tu ești mai bun,, pt că tu deții puterea, adevărul, controlul. Sau pt că cineva ți le-a luat ție. Toate sunt violențe, este același ego care se manifestă mai discret sau mai agresiv, prin vorbă, gând sau faptă. Și depinde și de receptor: a simți ceva va fiind o violență, mai mult sau mai puțin intens, ține și de finețea percepțiilor acestuia. Nu vorbim aici desre victimizare sau despre complexele de inferioritate ale receptorului (desigur și ele sunt tot egotice: “Întotdeauna am fost o fiinta sensibila“ sau “așa sunt eu, ceilalți întotdeauna m-au rănit”) sau despre tot felul de traume reactivate. Ci vorbim despre faptul că, cu cât omul devine mai rafinat energetic, mai armonios și mai fin receptor vibrațional cu atât el va simți mai multe lucruri din jurul său ca fiind violențe. Pt că antenele sale energetice devin mai rafinate și ele vor percepe din ce în ce mai evident dizarmoniile din jur. Cum facem diferența dintre cele două interpretări? Omul cel realmente evoluat și rafinat energetic nu le va mai simți ca pe violențe la adresa sa, ci ca violențe la adresa Armoniei Universale. Le va percepe pur și simplu vibrațional, va percepep acea calitate a dizarmoniei și nu le va mai raporta mereu la sine (la egoul său – nu se va mai victimiza, văicări, compătimi sau certa sau orice altă reacție egotică) Pe măsură ce crește capacitatea de conștientizare fiecare va găsi violențe din ce în ce mai numeroase în niște lucruri aparent banale, neînsemnate, minore, pe care nici nu le băga în seamă mai demult sau pe care le considera acceptabile sau normale. Sau și mai grav in anumite lucruri, gesture, atitudini care fac parte din cultura social. De exemplu, susținerea punctului de vedere sau îndeplinirea unei dorințe. Acestea fac parte din cultura socială: eu am dreptate și îmi susțin cu tărie punctul de vedere. Punctele de vedere aparțin minții celei obișnuite și egoului. Ceea ce nu se înțelege este faptul că toate acestea sunt dizarmonii la adresa Universului și că ele produc karmă violentă, că atrag alte violențe și că ele perpetuează karma violentă a omenirii. Așa că de multe ori răspunsul la întrebarea: De ce mi se întâmplă asta tocmai mie? se află în aceste violențe necunoscute. Furia este doar o expresie a violenței. Este doar o formă de expresie a violenței, un vârf, un apogeu. Furia e ca un vârf de undă, care se ridică dintr-o masă de violență. Există violența interioară, ca o magmă, care poate crește și devine furie, devine un fel de vulcan. Vulcanul erupe ca violență exterioară, după care se poate potoli o perioadă. Manifestarea masei de violență se poate produce și spre interior , ca autoviolență, atunci când se întoarce împotriva ta, când ești furios pe tine. Iar bolile autoimmune tocmai asta comunică. O critică, o observație in raport cu cineva poate sau nu să conțină violență in sine. Depinde cu cât de multă violență este încărcată ea. Poate fi o observație benefică, de ajutor, venită din dragoste. Dar asta depinde de sinceritatea ta și de capacitatea ta de a recunoaște cât de violent ești cu adevărat în momentul respectiv, cu cât de multă violență încarci tu critica respectivă. Și asta e valabil pt vorbirea in general, pt anumite gesturi, pt comentariile din mintea ta. Dar de obicei lucrurile degenerează tocmai din cauza violenței interioare a fiecăruia. Intr-o frază aparent banală, de genul “eu sunt roman și-mi apăr patria” egoul introduce o scindare: eu versus ceilalți. Eu sunt romîn, deci sunt bun, iar ceilalți nu sunt români, deci sunt dușmani. De fapt asta este o altă definitie a violenței, privita ca manifestare a egoului și a identificării cu acesta: EU, adică egoul care se simte atacat, înjosit, care se luptă, ripostează, se războiește, atacă. Iar ceilalți, cei atacați sunt alte egouri, care si ele se simt atacate, amenințate sau poate fi considerat întregul Univers care nu se supune dorințelor egoului. Iar originea tuturor violențelor este de fapt separarea: faptul că egoul tău se consideră separat de ceilalți, de celelalte ființe, de Univers. Iar tu nu știi asta, nu o înțelegi, nu o simți. De aici pornește toată lupta, revendicarea și apărarea.” Fragmente din cartea Spune Da Existentei, scrisa de Maestrul iluminat Indra.