Filă din Dosarul X personal

În urmă cu câteva luni eram în vizită la o mătuşă, care locuieşte la mare. Mă retrăsesem în camera destinată mie şi meditam. Apoi brusc ceva s-a schimbat în felul de a percepe lumea. Era straniu şi familiar în acelaşi ambalaj. O stare curioasă, deloc neplăcută. Înţelegeam raţional că există o alterare a percepţiei, însă nu eram în stare să definesc metamorfoza. Am început să analizez. Continuam să recepţionez mediul înconjurător în regim de conştienţă, însă puţin voalată. Vedeam şifonierul, pereţii albi. Apoi un strigăt mai îndepărtat mi-a captat atenţia. Mi-am încordat auzul: Era mătuşa-mea cea care zbiera. I-am recunoscut tonalitatea gravă a timbrului. M-am crispat puţin: - Dacă răcneşte, probabil că are vreun necaz. Am ascultat în continuare încercând să mă hotărăsc dacă are sau nu nevoie de ajutorul meu. Apoi am auzit melodia de la tv, de la serialul turcesc pe care-l urmărea atunci: Dragoste infinită-kara sevda. M-am liniştit înţelegând că se ceartă cu personajele de la tv, aşa cum făcuse şi în serile precedente. Mi-am întors atenţia iarăşi spre situaţia mea bizară. Realizam că nu era ceva nou, că mai experimentasem această manieră senzorială de multe, foarte multe ori. Apoi brusc am înţeles că dormeam. Am recunoscut ritmul sacadat al respiraţiei şi am decriptat pulsul cardiac încetinit. Şi continuam să fiu perfect conştientă, ba chiar priveam lucrurile prin încăpere. Ce ne relevă experienţa povestită? - Că nu suntem numai un trup de carne, că undeva în noi continuă să trăiască şi să vieţuiască treaz un ceva, care ne permite să vedem obiectele din cameră, deşi pleoapele acoperă ochii, ne dă ocazia să procesăm raţional stimulii auziţi, deşi creierul doarme. Evident că acel ceva e conştiinţa. - De vreme ce conştiinţa nu e înregimentată şi încartiruită definitiv în corp îndrăznim să credem că şi în clipa decedării lucrurile se vor petrece similar. Ne vom părăsi trupul şi vom pleca. E adevărat că nu am atins încă o stare perfectă de conştiinţă în somn fiindcă nu mi-am zărit trupul întins pe pat şi nici nu am înregistrat vizual absolut toate mobilele din încăpăre. În trecut am mai trăit frecvent acest gen de interacţiuni cu mediul (adică să fiu conştientă în timpul somnului), însă nu realizam că dorm. Vegetam într-o letargie amorţită, plutind la o înălţime oarecare deasupra corpului şi crezând că sunt trează. Pe măsură ce mi-am înălţat coeficientul conştiinţei, starea de confuzie s-a retras progresiv, strălucind din ce în ce mai pregnant conştiinţa. - Că frica de moarte e numai o gogoaşă a egoului. În străfundul sufletului noi toţi ştim cu certitudine că viaţa e infinită - Că lucrând sârguincioşi pt tezirea conştiinţei proprii ne vom reîmproprietării cu abilităţile fabuloase, ce dormitează înlăuntrul nostru de secole. Aceste experienţe descrise sunt caracteristici intrinseci ale tuturor oamenilor. Majoritatea nu le înregistrează în memorie fiindcă gradientul conştiinţei lor este prea scăzut. Starea de fapt menţionată se traduce prin termenul de inconştienţă, adică indivizii respectivi lucrează, merg, se distrează fără să cunoască detaliat ce se întâmplă cu ei, ce emoţii îi străbat, ce gânduri le fulgeră prin minte, de ce reacţionează în maniera în care o fac. Apoi chiar revendică cu aplomb că sunt conştienţi. Oricine lucrează activ la augmentarea nivelului conştiinţei sale va traversa astfel de fenomene. Vestea fabuloasă este că dacă toţi locuitorii Pământului s-ar dedica travaliului personal, conştiinţa colectivă ar evolua spectaculos, propulsându-ne pe toţi pe culmi ale armoniei, păcii şi liniştii. Pe măsură ce, din ce în ce mai mulţi indivizi aleg să se preschimbe in propriul lor beneficiu, efectul pozitiv se restrânge asupra anturajului, prin radianţa aurei, dar şi asupra colectivităţii umane per ansamblu. Toată străduinţa mea de a scrie tinde spre a a vă determina să priviţi in interiorul vostru, să căutaţi mijloacele cele mai potrivite pt a eradica suferinţa care vă macină. Problemele ivite pe cărarea vieţii pot fi facil dezlegate dacă reuşiţi să le corelaţi cu aspecte din voi înşivă şi nu le mai aruncaţi în ograda fiinţelor din proximitate.