Personalitatea individului poate fi asimilata unei banale capatani de ceapa, adica inveleste miezul intr-o multitudine de foite subtiri, suprapuse sau amalgamate (ceapa totusi are foile riguros asezate unele deasupra altelor). In fine, merita sa remarcam ca omul deviaza uneori de la traseul naturii!
Asa numitul miez este reprezentat de fiinta simpla, nepervertita a individului, aceea minunatie geniala cu care ne nastem, care ne sustine in momentele in care ni se pare ca lumea noastra se prabuseste si care face o gramada de alte lucruri pentru noi.
Foile de ceapa pot fi asimilate unor ecrane ce filtreaza intreaga cantitate de informatie ce parvine omului. Oamenii de stiinta sunt in unanimitate de acord ca specia umana sesizeza numai 2% din realitatea inconjuratoare. Restul de 98% dispare in neant, fiind pierdut definitiv. Procesul poate fi comparat cu vizionarea a 2% din secventele unui film, receptionate aleatoriu. Apoi omul se straduieste sa priceapa scenariul sau talcul povestii. Evident ca nu izbuteste (avand prea putine puncte de reper) si atunci fabuleaza pentru a umple golurile, tese intrigi proprii.
Insa problemele nu se opresc aici: exista o sumedenie de alte obstacole care deformeaza calitatea initiala a informatiei primite de un individ. Cele mai comune piedici sunt organele de simt, antrenate sa vada sau sa auda doar ce ii convine omului, ce-i place, evitand ceea ce-i displace sau mai rau, ceea ce ii permite societatea prin cutumele, mentalitatile si prejudecatile impuse cetatenilor.
Evitam privirea celorlalti oameni, sunt inchisi in noi, inabordabili. Ne este atat de frica de viata, incat am ucis toate posibilitatile prin care viata se straduieste sa intre in contact cu noi. Din cauza tuturor acestor reprimari, corpul inabuse bucuria interioara a vietii care tanjeste sa atinga o alta viata, sa se joace.
Sistemele sociale, politice sau de orice alta natura distorsioneaza comunicarea. Atins de "molima", dialogul inceteza. Cand esti plin pana la refuz de ideile societale, stii a priori ce e bine si corect nu numai pentru tine , ci pentru intreaga umanitate si atunci nu mai e nevoie sa asculti ce are altul de comunicat. Oricum celalalt se inseala!
Astfel cunostiintele indesate de altii in creierele noastre genereaza un soi de autohipnoza a mintii.
Rationalizarea, utilizata excesiv de barbatii si ridicata la rang de primadona, ca si sentimentalismul, vehiculat cu precadere de femei, ca un soi de arma secreta impotriva logicii agresive a barbatilor reprezinta si ele alte tipuri de filtre, care conditioneaza si altereaza informatia pura.
Asa zisa ratiune este in mainile barbatilor mai mult o arta de a gasi pretexte, mai mult o pseudostiinta a argumentarii sterile care nu face decat sa-i induca in eroare atat pe el cat si cei din jurul sau.
In raspuns, mintea femeii abuzeaza de un sentimentalism de suprafata, un fel de simpatie nepunticioasa, care plange, se vaicareste, se autojeleste, dar nu actioneaza. Orice sentiment adevarat, viabil, curat te transforma zguduitor din temelii si atunci devine actiune.
Toate aceste straturi succesive nu fac decat sa distruga, sa interpreteze, sa proiecteze, sa inventeze si evident in final sa distruga realitatea, adevarul si viata, prea invesmantata ca sa mai poate respira. Rezultatul este evident o doza considerabila de suferinta autoprovocata.
Solutia? Arunca straturile uscate ale cepii, decojeste leguma. Priveste in interiorul tau si observa cu acuratete si cinste ce au sadit altii in tine, apoi intreaba-te daca ai cu adevarat nevoie de acele informatii. Nu propun sa le arunci pe toate, de a valma, fara discriminare. Dar o deratizare e vitala, daca vrei sa-ti petreci existenta scaldat in bucurie!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu