A mânca este o metaforă a felului in care trăim

A mânca este o metaforă a felului în care trăim

Ai analizat vreodată cu conştientă, comportamentul tău alimentar?

Nu, nu te întreb dacă, după ce ai îngurgitat pe nerăsuflate 3 feluri de mâncare, te-ai simţit vinovat! Remuşcările nu sunt sinonime cu meditaţia detaşată de orice afectivitate negativă. „A analiza conştient “ înseamnă a diseca fără răutate sau culpabilitate ce mănânci, de ce mănânci şi câte alimente introduci în tubul digestiv la o singură masă. Dilema esenţială, căpătând pe alocuri proporţii existenţiale este: mă hrănesc fiindcă îmi e foame sau pentru că sunt supărat, sunt nervos, îmi este frică, nu ştiu dacă pot rezolva proiectul de la servici şi nu pot tolera aceste sentimente în interiorul psihicului meu?

A consuma nevrotic orice bucate, a îndesa la repezeală prima legumă sau halcă de carne pe care-ţi cad ochii nu se numeşte nutriţie, ci compulsie alimentară.

Dex-ul on-line, defineşte compulsia prin următoarea formulare:

„COMPÚLSIE (‹ fr.) s. f. Trebuință imperioasă și tendință obsesivă spre desfășurarea unei conduite repetitive, cu semnificație patologică care, dacă nu se manifestă, conduce la tensiune psihică, neliniște etc. Specific compulsiei este caracterul său neintenționat, involuntar, conduită determinată astfel neavând utilitate pentru individ.”

Compulsia (de orice natură) este disperare la nivel emoţional.

Substanţele, oamenii sau activităţile faţă de care dezvoltăm obsesii sunt cele despre care credem că ne ajută să scăpăm de disperare.

Compulsiile de toate modurile sunt rareori ceea ce par a fi. Compulsia nu este o alegere conştientă, ceva de genul: „Parcă anul acesta e la modă compulsia de a mânca. Ia să o probez şi eu, să văd dacă mi se potriveşte!” , ci este o strategie a eului de a tolera o suferinţă fără margini, un supliciu atât de profund încât riscă să ameninţe însăşi supravieţuirea. Într-o traducere aproximativă din limbajul codat simbolic al trupului, comportamentul de a mânca compulsiv este o exprimare a durerii de a nu ne ridica la nivelul pretenţiilor noastre. În ochii proprii nu suntem suficienţi de buni pentru a urma relaxaţi călătoria vieţii.

 Internalizarea unor criticii, devalorizări, standarde absurde adesea inconştiente sau uneori răutăcioase ale figurilor parentale ne-au determinat, în copilărie, să înţelegem că nu corespundem dorinţelor părinţilor noştri. Din nefericire, acest mesaj criptat s-a tălmăcit în mintea noastră imatură, căpătând semnificaţia: ”oricât de mult te străduieşti nu vei izbuti să contezi pentru cineva”. Evident, ideile amprentate variază în funcţie de gravitatea neglijenţei genitorilor noştri sau în acord cu intensitatea indiferenţei lor faţă de nevoile noastre fireşti. Inscripţionările pe care le purtăm în suflet iau forme variate, de la banalul „pentru a obţine ceva de la viaţă, trebuie să sufăr mai întâi”, la ”sunt rea, am făcut ceva rău şi de aceea a plecat tata şi nu s-a mai întors”, „vreau prea mult de la ceilalţi, îi deranjez mereu cu pretenţiile mele exgerate, de aceea bunica mă bate toată ziua” şi până la „e mai bine să mănânci excesiv decât să iubeşti pe cineva deoarece mâncarea nu te părăseşte, dar mama, da”, etc.

Voi reveni într-un articol viitor asupra acestui subiect spinos.

Dacă aveţi întrebări conexe acestui subiect sau dacă vă frământă alte probleme îmi puteţi trimite un mail pe adresa: psiholog_maria@yahoo.com

Doresc să vă anut pe această cale că începând cu data de 9 august 2013 iniţiez o serie grupuri care au ca obiectiv modalităţi viabile de slăbire, fără a ţine regim alimentar. Grupul va avea ca scop declarat înţelegerea sursei primare a dereglărilor alimentare, ceea ce va conduce in final la atingerea unei greutăţii corporale normale si la stabilizarea acesteia.

Un grup este alcătuit din 5-6 persoane, care se vor întâlni o dată pe săptămână, vreme de 8 săptămâni. O şedinţă costă 20 de lei.

Cine doreşte să participe se poate înscrie la adresa de mail mai sus menţionată.

Alte detalii sau informaţii le puteţi obţine, fie scriindu-mi pe mail, fie la tel: 0729004961.